Creșterea numărului de interacțiuni digitale sporește, de asemenea, riscurile cu care se confruntă companiile.
Pe măsură ce schimburile, tranzacțiile și parcursurile clienților se digitalizează, tentativele de fraudă evoluează și pot exploata atât vulnerabilități tehnice, cât și umane.
Phishing, furtul de identitate sau chiar falsificarea documentelor: metodele se diversifică și devin din ce în ce mai complexe, punând direct la încercare capacitatea companiilor de a-și securiza tranzacțiile digitale fără a complica parcursul clienților și al echipelor lor.
Această evoluție reiese, de asemenea, din răspunsurile celor 700 de factori de decizie chestionați în Franța, Germania, Italia și Spania în cadrul Barometrului european al încrederii digitale 2026, realizat în parteneriat cu Xerfi. Deși percepția amenințării variază în funcție de piețe, lupta împotriva fraudei se impune ca o componentă esențială a încrederii digitale.
În fața unor riscuri care evoluează odată cu modurile de utilizare, miza nu mai constă doar în detectarea tentativelor de fraudă atunci când acestea apar. Este vorba, de asemenea, de a construi parcursuri capabile să le prevină mai bine, păstrând în același timp fluiditatea interacțiunilor digitale.
Frauda digitală, o presiune tot mai mare pentru întreprinderi
Creșterea fraudei digitale nu este percepută cu aceeași intensitate în toată Europa. Deși amenințarea vizează toate piețele studiate, întreprinderile semnalează realități foarte diferite în funcție de țară.
În Italia, 72 % dintre factorii de decizie declară că au constatat o creștere a tentativelor de fraudă în ultimele douăsprezece luni. Această proporție ajunge la 64 % în Franța și la 59 % în Spania, față de 36 % în Germania.
Aceste diferențe nu înseamnă neapărat că anumite întreprinderi sunt mai expuse decât altele. Ele pot reflecta, de asemenea, diferențe în ceea ce privește natura atacurilor întâlnite, frecvența acestora, detectarea lor sau chiar capacitatea organizațiilor de a le identifica.
Cu toate acestea, un lucru este cert: frauda însoțește evoluția utilizării tehnologiilor digitale. Cu cât interacțiunile se diversifică mai mult, cu atât se multiplică punctele de contact susceptibile de a fi exploatate. Amenințarea nu mai vizează doar sistemele informatice, ci întregul parcurs și toate tranzacțiile digitale.
Înțelegerea acestei evoluții presupune, așadar, să ne interesăm de tehnicile utilizate de fraudatori, care caută atât să ocolească măsurile de securitate, cât și să exploateze încrederea utilizatorilor.
Tehnici de fraudă care vizează atât persoanele, cât și procesele
Încercările de fraudă nu se bazează doar pe exploatarea unei vulnerabilități tehnice. Ele urmăresc, de asemenea, să profite de comportamentele umane și de diferitele etape care compun un parcurs digital.
Phishingul și uzurparea identității ilustrează în mod deosebit această evoluție. În aceste situații, obiectivul este adesea acela de a se da drept o persoană sau o organizație legitimă pentru a obține o informație, a declanșa o acțiune sau a accesa un serviciu. Frauda poate astfel să aibă loc cu mult înainte ca o tranzacție să fie efectuată.
Procesele digitale constituie, la rândul lor, puncte de intrare potențiale. Crearea unui cont, autentificarea, validarea unui document, semnarea sau efectuarea unei tranzacții: fiecare etapă poate fi deturnată dacă mecanismele de verificare a identității, a autenticității informațiilor sau a legitimității unei acțiuni nu sunt suficient de adaptate la risc.
Prin urmare, combaterea fraudei nu se poate baza exclusiv pe detectarea activităților suspecte. Ea presupune, de asemenea, securizarea întregului parcurs și identificarea mai precisă a persoanei care se află în spatele unei interacțiuni digitale.
În acest context, identitatea devine un element central: posibilitatea de a verifica cu suficientă certitudine că o persoană este într-adevăr cea care pretinde că este constituie unul dintre primele mijloace de a limita cât mai eficient frauda.
Identitatea devine o verigă esențială în lupta împotriva fraudei
În prezent, interacțiunile se desfășoară din ce în ce mai mult la distanță, astfel încât stabilirea identității unei persoane sau a unei organizații devine o miză majoră. O fraudă poate începe imediat ce un actor reușește să se dea drept un utilizator legitim.
Verificarea identității și autentificarea se impun astfel ca o primă linie strategică de apărare. Rolul lor nu se limitează însă la controlul accesului la un serviciu: ele contribuie, de asemenea, la securizarea diferitelor acțiuni efectuate pe parcursul unui proces, în special atunci când acestea prezintă un nivel ridicat de risc.
Trasabilitatea completează această abordare, permițând păstrarea elementelor necesare pentru a reconstitui o interacțiune și a stabili dovezi ale acțiunilor efectuate. Miza constă astfel în crearea unei continuități a încrederii pe tot parcursul procesului, de la identificarea inițială până la validarea unei operațiuni.
Cu toate acestea, întărirea controalelor la fiecare etapă nu este întotdeauna soluția cea mai potrivită. Mecanismele de verificare prea restrictive pot încetini parcursurile și pot crea dificultăți pentru utilizatori. Pe termen lung, acest lucru poate afecta cifra de afaceri prin creșterea numărului de abandonuri ale parcursurilor.
Securizarea tranzacțiilor digitale fără a afecta experiența utilizatorului
Consolidarea securității unui parcurs digital poate părea simplă: multiplicarea controalelor pentru a reduce posibilitățile de fraudă. Dar fiecare etapă suplimentară poate crea, de asemenea, fricțiuni, poate prelungi parcursul sau poate determina anumiți utilizatori să renunțe.
În schimb, căutarea unei experiențe din ce în ce mai fluide prin reducerea verificărilor poate slăbi securitatea și crește riscurile. Provocarea constă, așadar, mai puțin în a alege între securitate și simplitate, cât în a determina nivelul de control adecvat riscului asociat fiecărui parcurs.
Nu toate acțiunile prezintă același risc. O cerere de credit, deschiderea unui cont, închirierea unui vehicul… fiecare tranzacție implică cerințe și constrângeri normative diferite. Mecanismele de verificare pot astfel varia în funcție de context, de gradul de sensibilitate al operațiunii sau de semnalele de risc identificate.
Această abordare permite consolidarea controalelor atunci când acestea sunt cu adevărat necesare, fără a impune în mod sistematic același nivel de restricție tuturor utilizatorilor și tuturor parcursurilor.
Atingerea acestui echilibru este esențială pentru a crea parcursuri atât sigure, cât și fluide. Cu atât mai mult cu cât evoluția tehnologiilor, în special a inteligenței artificiale, îmbunătățește acum atât metodele utilizate de fraudatori, cât și mijloacele disponibile pentru detectarea tentativelor de fraudă.
IA și frauda: o nouă cursă între atac și apărare
Inteligența artificială schimbă raportul de forțe dintre fraudatori și companii. Prin facilitarea creării de conținut credibil și a personalizării anumitor atacuri, aceasta poate face ca încercările de fraudă să fie mai greu de identificat de către utilizatori.
Această evoluție vizează în special tehnicile bazate pe uzurparea identității și ingineria socială. Mesajele, documentele, imaginile sau înregistrările vocale pot fi generate sau manipulate pentru a imita mai eficient o persoană sau o organizație și pentru a spori credibilitatea unei tentative de fraudă.
Însă IA poate deveni și un instrument de apărare. Analiza comportamentelor, detectarea anomaliilor sau identificarea semnalelor neobișnuite pot ajuta companiile să identifice mai rapid anumite activități suspecte și să-și adapteze controalele la nivelul de risc.
Se conturează astfel o nouă dinamică: pe măsură ce tehnicile de fraudă devin tot mai sofisticate, și măsurile de protecție trebuie să evolueze. Răspunsul nu poate, așadar, să se bazeze pe o singură tehnologie sau pe un singur control, ci pe capacitatea de a combina mai multe mecanisme de prevenire și detectare.
De la reacție la prevenire: construirea unor parcursuri mai sigure
În fața evoluției tehnicilor de fraudă, intervenția doar atunci când este detectată o tentativă nu mai este suficientă. Protecția trebuie gândită din amonte, încă din faza de concepție a parcursurilor digitale, pentru a reduce posibilitățile de exploatare în fiecare etapă.
Această abordare implică identificarea momentelor cele mai sensibile ale unui parcurs și asocierea unor mecanisme de protecție adaptate acestora. Verificarea identității, autentificarea, analiza semnalelor de risc, securizarea tranzacțiilor sau trasabilitatea pot interveni astfel la diferite niveluri, în funcție de natura tranzacției digitale.
Obiectivul este de a construi o apărare adaptativă și progresivă. Prevenirea atunci când este posibil, detectarea comportamentelor suspecte suficient de devreme și dispunerea de elementele necesare pentru a reacționa atunci când apare o tentativă de fraudă.
Această logică permite, de asemenea, depășirea unei abordări uniforme a securității. În loc să aplice sistematic aceleași controale, companiile își pot intensifica vigilența acolo unde riscul este cel mai mare și își pot adapta măsurile la evoluția amenințărilor.
Lupta împotriva fraudei devine astfel o componentă integrată a parcursurilor digitale. O evoluție esențială pentru protejarea tranzacțiilor și a companiei, dar și pentru menținerea încrederii clienților și partenerilor.
Lupta împotriva fraudei, o condiție a încrederii digitale
Frauda digitală nu reprezintă doar un risc financiar sau operațional. Ea poate, de asemenea, să submineze încrederea pe care părțile interesate, precum clienții, angajații, partenerii sau, la un nivel mai general, piața și autoritățile de reglementare, o acordă unei companii.
Pe măsură ce aceste tranzacții digitale ocupă un loc din ce în ce mai important în viața noastră de zi cu zi, fiabilitatea lor devine esențială.
Capacitatea de a verifica o identitate, de a securiza o tranzacție, de a detecta o tentativă de fraudă sau chiar de a dispune de un dosar cu dovezi contribuie la crearea unui mediu în care utilizatorii pot interacționa cu mai multă încredere.
Provocarea pentru companii este acum aceea de a adapta parcursurile și procesele în același ritm cu amenințările, menținând în același timp interacțiuni suficient de simple și fluide pentru utilizatori.
Consolidarea încrederii digitale presupune atât limitarea riscurilor de fraudă, cât și menținerea calității experienței utilizatorilor.
Pentru a afla cum percep factorii de decizie europeni evoluția fraudei, principalele amenințări cu care se confruntă, măsurile implementate în Franța, Germania, Italia și Spania, precum și ambițiile lor pe termen lung, consultați barometrul nostru al încrederii digitale.
