Digitalizarea proceselor este acum pe deplin în curs de desfășurare în întreprinderile europene. Dematerializarea documentelor, automatizarea sarcinilor, gestionarea digitală a tranzacțiilor sau chiar circulația datelor: numeroase procese care înainte erau manuale se bazează astăzi pe medii digitale.
Însă, pe măsură ce această transformare avansează, provocările se schimbă. Digitalizarea unui nou proces nu mai este neapărat suficientă pentru a-i îmbunătăți eficiența pe termen lung. Securitatea acestuia, integrarea cu sistemele existente, guvernanța datelor sau chiar capacitatea sa de a evolua devin la fel de importante.
Răspunsurile celor 700 de factori de decizie chestionați în Franța, Germania, Italia și Spania în cadrul Barometrului european al încrederii digitale 2026 ilustrează această evoluție. Deși digitalizarea avansează, nivelul acesteia și prioritățile care o însoțesc rămân diferite în funcție de piețe.
Așadar, nu mai este vorba doar de a ști câte procese a digitalizat o întreprindere, ci de ceea ce această digitalizare îi permite cu adevărat să construiască. Cum se poate trece de la o multiplicare a proceselor digitale la o transformare mai integrată, mai sigură și mai bine controlată?
O Europă digitală, dar cu traiectorii de maturitate diferite
Transformarea proceselor este deja în plină desfășurare în Europa, dar nu avansează în același ritm peste tot. Diferențele observate între țări arată că întreprinderile se află încă în stadii diferite ale parcursului lor de digitalizare.
Mai concret, dacă ne concentrăm asupra numărului mediu de procese digitalizate pe întreprindere dintre cele chestionate, Italia înregistrează în medie 4,1 procese digitalizate, urmată de Spania cu 4 și de Franța cu 3,9. Germania se situează în urma acestora, cu o medie de 3,1 procese digitalizate.
Aceste diferențe pot reflecta ritmuri de transformare, medii tehnologice sau priorități specifice diferite în funcție de piețe. Dar ele ne invită mai ales să nuanțăm modul în care se măsoară digitalizarea unei întreprinderi.
Numărul proceselor digitalizate constituie, într-adevăr, un prim indicator, dar nu ne spune cum interacționează aceste procese între ele, cum sunt gestionate datele sau dacă tranzacțiile digitale sunt securizate.
Pe măsură ce transformarea digitală avansează, problema maturității se schimbă treptat: nu mai este vorba doar de a digitaliza mai mult, ci de a ne asigura că procesele deja digitalizate sunt suficient de integrate, securizate și controlate.
O digitalizare mai extinsă nu înseamnă neapărat o maturitate mai mare
Așa cum s-a menționat anterior, nivelul de digitalizare oferă o primă indicație privind progresul transformării digitale, dar nu este suficient în sine pentru a măsura maturitatea unei întreprinderi. Două organizații care au digitalizat un număr similar de procese pot avea, în practică, niveluri de control foarte diferite.
Un proces digital nu funcționează izolat. Acesta se bazează pe date, instrumente și sisteme care trebuie să poată interacționa în mod fiabil. Maturitatea sa depinde, așadar, și de modul în care se integrează în mediul existent, de calitatea datelor pe care le utilizează și de mecanismele puse în aplicare pentru a-l securiza.
Această evoluție determină trecerea treptată a întreprinderilor de la o logică a dematerializării la o logică a transformării mai cuprinzătoare. Obiectivul nu mai este doar înlocuirea operațiunilor manuale cu procese digitale, ci construirea unui mediu în care aceste procese să poată funcționa împreună în mod fluid și controlat.
Maturitatea digitală se măsoară astfel mai puțin prin numărul de procese digitalizate, cât prin capacitatea de a le face cu adevărat eficiente, interconectate, fiabile și conforme cu reglementările. În acest stadiu, problema nu mai ține doar de implementare, ci și de calitatea proceselor digitale puse în aplicare.
Securizarea tranzacțiilor devine o prioritate a transformării digitale
Cu cât procesele ocupă un loc mai important în parcursurile digitale, cu atât securizarea lor devine mai esențială. O tranzacție digitală trebuie să poată garanta integritatea schimburilor, să protejeze datele colectate și/sau exploatate și să permită verificarea identității părților implicate.
Această cerință capătă o importanță deosebită atunci când digitalizarea vizează procese sensibile: încheierea de contracte, validarea documentelor, schimburile de date sau operațiunile care implică direct întreprinderea și clienții săi. În aceste situații, fluiditatea parcursului nu poate fi asigurată în detrimentul securității.
Provocarea constă, așadar, în integrarea mecanismelor de încredere direct în procese, mai degrabă decât în a le considera un strat suplimentar adăugat după finalizarea digitalizării. Identificarea, autentificarea, trasabilitatea și protecția datelor contribuie astfel pe deplin la calitatea parcursului digital.
Transformarea proceselor intră astfel într-o nouă fază: după ce au căutat să câștige în rapiditate și eficiență grație digitalizării, întreprinderile trebuie acum să concilieze aceste beneficii cu un nivel de securitate adaptat utilizărilor lor și reglementărilor europene. O evoluție care depinde, de asemenea, de capacitatea lor de a organiza mai bine datele și de a asigura comunicarea între diferitele lor sisteme.
Guvernanța datelor și interoperabilitatea: noile provocări
Multiplicarea proceselor digitale scoate în evidență și o altă provocare: pentru întreprinderi este imperativ să se asigure că aceste procese nu funcționează izolat. Digitalizarea diferitelor etape ale unui parcurs aduce puțină valoare, ba chiar prezintă riscuri, dacă instrumentele comunică cu dificultate între ele sau dacă datele rămân dispersate în mai multe sisteme.
Interoperabilitatea devine astfel esențială pentru a asigura continuitatea între procese. Ea permite diferitelor instrumente și servicii să comunice, să faciliteze circulația informațiilor și să limiteze întreruperile susceptibile să complice parcursurile digitale.
Însă o mai bună conectare a sistemelor presupune și o mai bună gestionare a datelor care circulă în cadrul acestora. Calitatea, accesibilitatea și protecția acestora, precum și normele care reglementează utilizarea lor devin componente integrale ale transformării digitale.
De altfel, aceste provocări nu sunt percepute în același mod în toată Europa. Guvernanța datelor ocupă un loc mai important printre priorități în Germania, în timp ce Italia acordă o importanță mai mare interoperabilității și conectivității.
Transformarea nu mai constă, așadar, doar în digitalizarea proceselor unul după altul. Ea presupune construirea unui mediu coerent în care sistemele, datele și serviciile să poată funcționa împreună. O ambiție care se confruntă însă cu mai multe obstacole.
Bugetul, sistemele vechi, reglementările europene: de ce rămâne transformarea complexă?
Digitalizarea proceselor nu depinde doar de tehnologiile disponibile sau de voința întreprinderilor de a-și accelera transformarea. Între ambiții și punerea lor în practică, mai multe obstacole pot încetini derularea proiectelor.
Bugetul reprezintă o piedică comună pentru cele patru țări, dar nu este singurul obstacol. Companiile trebuie să facă față, de asemenea, unor sisteme vechi, uneori greu de modernizat, precum și unei complexități și unei inflații normative care pot afecta anumite proiecte de transformare. Aceste constrângeri nu au însă aceeași importanță de la o țară la alta.
Dificultatea rezidă în special în faptul că digitalizarea sau transformarea nu înseamnă întotdeauna implementarea unei soluții noi într-un mediu virgin. Aceasta implică adesea modernizarea infrastructurilor existente, conectarea unor servicii noi la instrumentele deja existente și asigurarea continuității proceselor pe durata acestei tranziții.
Transformarea digitală ține, așadar, și de capacitatea de a dezvolta treptat un mediu existent, fără a multiplica instrumentele sau a complica și mai mult procesele.
Este vorba, așadar, de o abordare care ne invită să privim digitalizarea dincolo de dimensiunea sa pur tehnologică.
De la digitalizarea proceselor la încrederea digitală
Cu cât procesele digitale ocupă un rol strategic mai important în activitatea întreprinderilor, cu atât problema încrederii devine mai centrală. Angajații, clienții și partenerii trebuie să se poată baza pe interacțiuni fluide, sigure și fiabile.
Încrederea se construiește pe mai multe niveluri: în protecția datelor schimbate, în identitatea persoanelor sau a organizațiilor implicate, în securitatea tranzacțiilor, dar și în capacitatea diferitelor sisteme de a funcționa împreună în mod coerent.
Încrederea devine astfel o condiție a transformării: ea permite întreprinderilor să-și extindă utilizarea tehnologiilor digitale fără a pierde din punct de vedere al securității, al controlului sau al fiabilității.
Care este următorul pas pentru întreprinderi?
Digitalizarea proceselor rămâne un motor esențial al transformării, dar maturitatea digitală se măsoară astăzi dincolo de numărul de procese digitalizate. Securitatea, guvernanța datelor, interoperabilitatea și integrarea devin factori determinanți pentru evoluția durabilă a mediilor digitale. Pentru întreprinderi, întrebarea s-ar putea transforma astfel de la „câte procese am digitalizat?” la „sunt procesele noastre digitale suficient de securizate, conectate și controlate pentru a susține transformarea noastră pe termen lung?”.
Această evoluție marchează trecerea de la o logică a digitalizării la o logică a maturității digitale, în care eficiența și încrederea trebuie să fie componentele centrale.
Pentru a descoperi nivelurile de digitalizare, principalele obstacole și prioritățile de transformare ale întreprinderilor din Franța, Germania, Italia și Spania, consultați Barometrul încrederii digitale, ediția 2026.
